Mă uit la stelele din cer,
Văd cum răsar și văd cum pier,
Văd strălucirea lor de sus
Ca ochii Domnului Isus.
Îmi reazem gândul în Hristos,
M-afund în sufletu-I milos
Și uit că-n juru-mi noaptea grea
Să mă doboare jos ar vrea.
De n-ar fi stelele pe cer
Aș fi mai singur, mai stingher,
Dar stelele îmi țin ison
Și Domnu-mi este Etalon.
Tu scrii traseul tuturor,
Le mai ascunzi după un nor,
Cu zorii le mai învelești
Și cu amurgul le trezești.
Trezește-mă, Isus, din nor,
Înalță-mă în sus să zbor
Spre zările de soare pline,
S-ajung, Isuse drag, la Tine!
Înalță-ți gândul spre Isus!