Azi mă prind de cer cu mâinile amândouă
Și strig din adâncimea văii în care zac,
Azi slobod lacrimile ce în mine plouă
Și-mi spun necazul care de-atâta vreme-l tac.

Azi îmi pun la picioarele Tale povara,
Îmi dapăn întristările de pe-a lor șirag,
Îți dau Ție loviturile și ocara
Ce le-am primit de la acel ce îmi era drag.

Azi îmi dezgrop durerea ascunsă în mine,
Renunț la orice vis ce-l făurisem cândva,
Dau drumul robilor răutății din vine
Și-i grațiez pe toți cei ce-mi datorau ceva.

Azi iert ura ce mi s-a dat pentru iubire. . .
Te rog, asculta-mi ruga și scapă viața mea!
Ridică-mă de-aici pe stâncă sus la Tine
Și facă-se de-acum numai sfântă vrerea Ta!