Anii vieţii au trecut!


Anii vieţii au trecut
Cu o grabă nefirească...
Parcă mă văd mic, un prunc
Ce începe să vorbească;

Iar copilăria, iute
A plecat, s-a dus uşor...
Încercări au venit multe,
Nu ştiam eu rostul lor.

Iată, tinereţea-n grabă,
A plecat, s-a dus şi ea...
Ocupat cu atâta treabă,
N-am gandit că trece aşa,

Şi am tot trebăluit,
Ca să îmi fac tot mai multe;
De necazuri m-am lovit,
Nu puteau ca să mă uite...

La suflet, nu m-am gândit
C-ar avea multe nevoi...
N-am pus preţ şi m-am grăbit,
Nu am privit înapoi.

Tot mai mult ca să adun,
Să trăiesc comod, tihnit,
Altora să pot să spun
Că sunt un om chibzuit

Şi am strâns cât am putut,
Traiul, mi-am asigurat,
Iar la urmă, am văzut
Că nu eram împăcat...

Îmi lipsea parcă ceva...
Inima mea era seacă.
S-adune, nu mai voia,
Căci ea se simţea săracă.

Doar târziu am înţeles
Ce voia inima mea,
Şi pe Domnul L-am ales!
Voi merge pe calea Sa!

Voi merge spre nemurire,
Sus la cer cu Dumnezeu,
Mângâiat şi-n fericire,
Să-L slăvesc cu glasul meu.

Amin

Câmpia Turzii, 31 ianuarie 2018