Am trăit prea mult în ignoranţă,
În haina grea din ţărână croită,
Altoi divin ne hrănea-n speranţă
Că o nobilă viţă se ridică.

Furtuna înalţă valul cât mai sus,
Şi-ar nimici totul cu putere.
Domnul veghează! Stânca e Isus!
Stăvilarul care nicicând nu piere!

Hotarul l-a deschis cu divin sânge,
Şi boldul morţii l-a învins în chin,
Din altoi curat El ne răsfrânge,
În cununi de biruinţă fără spin.

Suntem mai mult decât un boţ de tină,
Sub aripa sfântă, ocrotitoare,
Minunată-i armonia divină,
Duhul Lui ne poartă-n slava viitoare!

Spicul plin se coace-n fiecare zi
Şi snopul se leagănă-n iubire,
Răsplata e în lanuri aurii,
Pentru acea zi când Isus vine!
Amin!