Se adună iar pe firul vieţii
Încă un an care s-a scurs,
Din anii dragi ai tinereţii
E încă unul ce s-a dus.

Priveşti în urmă cu mirare
Şi te întrebi cum a trecut,
Dar pune-ţi astăzi o-ntrebare:
În aceşti ani, ce ai făcut?

Aşa ne va-ntreba odată
Al nostru Sfânt Judecător,
Când va fi marea judecată,
Odată-n dreptul tuturor.

Acolo vom da socoteală
De tot ce aicea am trăit,
Și fiecăruia-o să-i ceară
Din tot ce-a dat şi ce-a primit.

Ne va-ntreba de tot ce-n viaţă
Am strâns şi nu am dăruit
Acelor ce, fără speranţă,
În întuneric au trăit.

La câţi le-am spus de-a Lui salvare,
La câţi de El ne-am ruşinat,
La câţi le-am fost o alinare,
Oare de câţi nu ne-a păsat?

Aceste întrebări, odată,
Ni se vor pune într-o zi
La cea mai mare judecată
La care toţi atunci vom fi.

Ce vom răspunde, ce vom spune,
Ce scuze şi păreri de rău
Când Domnul ne-a striga pe nume
Şi va-ntreba de DARUL Său.

Vom da o mare socoteală,
De-aceea toţi să ne silim,
Să ne grăbim, să dăm năvală,
Spre-mpărăţie să păşim.

Cu fapte bune, pocăinţă,
Cu-a Domnului iubire-n piept,
Cu lacrimi sfinte de căinţă
Şi-n ce-a fost rău cu mult regret.

Amin