Când mă gândesc la ascultare
Îmi vine în minte o întrebare:
Oh, Tată bun şi minunat,
Eu Te ascult neîncetat?

Ştiu că Tu vrei al meu bine
Şi ca în toate să depind de Tine
Să am credinţă că Tu vei lucra
Şi că Eşti la cârmă-n viaţa mea.

Nu îmi e uşor mereu s-ascult
Când îmi ceri ca să renunţ
Poate chiar la ce am mai drag,
Pentru ca să-Ţi fiu pe plac.

Ajută-mă să mă smeresc
De eul meu să mă golesc,
Să spun cu toată-ncrederea:
Nu voia mea, ci voia Ta!

Am învăţat că ascultarea,
Presupune modelarea mea
Construind un caracter frumos
Şi tot mai asemănător cu Hristos.