La fiecare Praznic de Crăciun,
Duios, colinzile ne-aduc aminte
Că Domnul a venit într-un cătun,
A dat pe-o iesle cerurile sfinte...

La fiecare Praznic ne-ntrebăm,
Cum? N-a fost nimeni să-L primească-n casă?
... Dar şi noi tot în paie ÎI uităm,
Când forfota Crăciunului ne-apasă!

La fiecare Praznic simt mereu
Că-i prea adâncă şi prea grea ocară
Să fie patul pentru Dumnezeu,
O iesle într-un grajd sărac afară!

La fiecare Praznic e un glas
Ce spune-n taina nopţii fermecate
Că Domnul caută şi azi popas,
Mai stă la uşa noastră şi mai bate...

La fiecare Praznic noi vestim
Venirea Domnului, sărbătorească.
Dar mă întreb, cu-adevărat dorim
La noi în case să se-adeverească?