În paiele umile şi sărace,
În ieslea dintr-o margine de sat,
S-a pogorât, ca printre noi să-mbrace
Un Trup de om, Divinul Împărat.

Stăpânitorul slavei luminoase,
Coboară-ncet, făcându-Se "pământ";
Şi-un trupuşor de carne şi de oase
Se face-al veşniciilor Cuvânt!

Au amuţit într-un vârtej de zgură,
Îngrămădiţi toţi demonii-n blestem;
Scrâşnesc din dinţi, striviţi de lovitură,
Cu ochii pironiţi spre Betleem.

Şi-n leagănul sublim al bucuriei,
Cu vitele, afară din oraş,
În scutece şi-n braţele Mariei,
Cu ochi senini, zâmbeşte-un Copilaş.

Iar primprejur, în zvon de sărbătoare,
Se-aliniază-n taină rând pe rând
Oştirile-ngereşti strălucitoare,
Şi Ceru-ntreg coboară pe pământ.