Ridică-Te, Doamne, -n picioare că e furtună,
Și ceartă vântul care aruncă valurile mari,
Spune-i mării să tacă-n furia ei nebună
Și să rămână, la a Ta poruncă, fără grai.
Ridică-Te, Doamne, -n picioare că e furtună,
Și noi tremurăm de frică să nu ne scufundăm,
Căci prea amenințător tot fulgeră și tună
Și ne e teamă ca de stânci să nu ne sfărâmăm.
Ridică-Te, Doamne, -n picioare că e furtună,
Noi nu mai vedem unde-i răsărit, unde-i apus,
Mătură cerul de norii ce se tot adună
Și alungă frigul ce în suflete ne-a pătruns.
Ridică-Te, Doamne, -n picioare că e furtună,
Și-n urgia-i, zdrențuiește hainele de pe noi,
Și greu ne mai ținem unii cu alții de mână,
Și mulți din cei ce-am pornit, au rămas și singuri și goi.
Ridică-Te, Doamne, -n picioare că e furtună,
Arată-ne că Îți pasă și vrei să nu pierim,
Întinde-Ți asupra noastră mâna Ta cea bună
Și fă, ca-n iubirea-Ți, la mal cu bine să sosim.