Încet, încet devine utopie
Acest cuvânt cu sensuri dragi uitate,
Doar cronicile pot a mai descrie
Ce-a fost demult acea sinceritate...

Cum poate defini azi cineva
Aceasta sfântă calitate... ? !
Cine mai poate viața chiar să-și dea
Ca preț pentru sinceritate? !

Te-ntrebi de ce nu poți afla
La oameni credibilitate,
Când spune Nu" sau spune "Da",
Să fie cu sinceritate.

E alterat acest cuvânt,
Acum, când lumea-i spre asfințit...
Ți se mai cere un jurământ,
Să fii crezut că n-ai mințit.

Ce vremuri triste și-ntinate,
Ce lume fără caracter,
Ce existențe alterate
Colcãie odios sub cer!

O lume de duplicitate,
Nu știi pe cine să mai crezi
Când te linșeazã pe la spate
Chiar cel pe care tu contezi...

Goană nebună după avere
Prin orice mijloc adunată,
Sete avida de putere,
Jocuri și interese de fiecare dată...

Unde ajunge omenirea? !
Mă-ntreb și eu de atâtea ori...
Când înșelatul și amăgirea
În ochii multor, par valori.

Aceasta este, din păcate,
Starea realã a celor mulți
Ce râd azi de sinceritate,
De la copii pân' la adulți!

Câtă răbdare ai Tu, Doamne,
Cu acești așa numiți "creștini",
Cu aceste adunături nedemne,
Ce au apucături de câini...

Curând Tu vii să îți aduni
Recolta cea din vie,
Curând vei vrea să Te răzbuni
Pe această cruntă nebunie...

Ajută-mă să fiu curat
Și nepătat în toate,
Să fiu cu cugetu-mpăcat
Și-n suflet plin de bunătate!

Să prețuiesc al Tău Cuvânt,
Să am doar vorbe adevărate,
Să fiu ca Tine, Doamne, sfânt
Trăind doar în sinceritate!