Din nopţile naturii
Tu eşti deosebită,
O, noapte-a mântuirii,
O, noapte preasfinţită.

Nu eşti ca alte nopţi,
Tu ţi-ai schimbat aspectul
O taină-n tine porţi,
Dar noi nu-i ştim secretul.

Nu te ştiam c-aduci
Cu tine-o prevestire
Ci te credeam atunci
Contrară la privire

Când lumea sta-ngropată
Cantr-un abis de jale
Ca-n lanţuri sta legată
Și nu-i salvare-n cale.

Tu lesne lăsaşi bezna,
Te faci că nu-nţelegi
Că-n mana lui Satan
Stă soarta lumii-ntregi.

Nu-ţi pasă de durere,
Pe bolta-ţi presărată
Jăraticul de stele
Lucesc ca niciodată.

Pe cer, ca niciodată
Luminile de stele
Ca firele prin spată
Se-mbină între ele

Parcă citeai un zâmbet
Pe-ntregul Orion
Dar fără sa transmită
În lume nici un zvon.

De ce râdeţi voi astre,
De lumea cea de jos
C-ajunsa captivată
De iadu-ntunecos?

Voi nu vedeţi pe Roma
Cu negrul ei regat
Cum ţine Israelul
De-un secol subjugat?

De ca râdeţi atuncea?
De ce contraţi pământul?
Ah, nu vă vine-a plânge
Când îi vedeţi mormântul?

Voi nu priviţi o lume
Dintre Adam şi Noe
Că nu se află nume
Să-i scape de sub glie?

Voi nu vedeţi profeţii
Ca norii sub ţărână
Cum zac in iad cu toţii
Și n-au macar o vină?

Robiţi cu trup şi suflet
De-a vălului abis
E moartea ce-i condamnă
Și-a legilor zapis.

Căci cine are scuze
Să scape de sub glie?
Doar doi ce nu muriră,
Enoh şi cu Ilie.

E noapte in mormânt,
Dar şi la suprafaţă
E noapte-n orice suflet
Și-n orişice viată.

Pe crestele lui Iuda
Nu se mai vede fum
Nu mai vezi nici la Moria,
Nici la Ierusalim

Zadarnic aduc jertfe,
Zadarnic se mai plâng
Că nu-s salvaţi prin lege
Și tot în iad ajung.

Când cerul fu învins
De negura tăcerii
Pe Fiul l-au cuprins
Momentele durerii.

"O, Tată, văd ca nimeni
Nu s-a găsit din toţi
Dă-mi cartea Mie-n mână
Să-i rup a ei peceţi.

O, Eu mă duc Părinte,
Să scrii în sulul Cărţii
Că Eu imi dau viaţa
Să-i scap din ghiara morţii.

Ca rod al morţii mele,
Părinte să mă laşi
Ca numarul de stele
Să-mi văd ai mei urmaşi.

Şi vreau ca-n cursul vremii,
În Ziua de Apoi
Să îi răpesc din lume
Să stea aici cu noi. "

"O, Fiul meu, chiar Tu
Te duci de langa mine?
Mă doare după lume,
Mă doare după Tine. . .

Mă doare: -n Gheţimanii
Te voi mâhni prea mult
Când vei striga la mine
Și n-am sa Te ascult. . .

Atunci sa-ţi vină-n minte
A mele triste sfaturi
Să bei paharul morţii,
Să nu Te dai în lături. "

Şi Fiul tot aprobă.
De mila omenirii
Se dezbrăcă de slavă
Luând mantaua firii.

Deodată ca un vuiet
Oştirea cea divină
Se pleacă înspre Fiul
Și-n faţa I se-nchină.

Bătrânii ce-nconjoară
Altarul Celui sfânt
Coroanele-şi trântiră
Cu toţii la pământ

Iar îngerii, sublimii,
Arhanghelii măreţi
Aplaudă toţi din aripi
Pe Fiul îndrăzneţ.

O, nouă bucurie
Ce-ai biruit tăcerea. . .
O, sfântă veselie
Ce-adus-ai graţierea. . .

Stimăm-uţi al tău nume
Și-acela sfânt moment
Când apăruşi în lume
Cu Noul Testament.

De azi ai rupt zapisul
Și-adusei Cartea Vieţii
Deschis-ai şi Abisul
Și liberat-ai morţii.

Acum vă-nţeleg astre
Mai mult ca orişicând
De ce priveaţi aseară
Cu zâmbet spre Pământ.

Căci voi vorbeaţi în taină
De ceasul izbăvirii
De moartea lui Satana
Și Ziua Mantuirii.

O, triste Betleeme,
O, loc nu prea-nsemnat
În noaptea asta-n tine
Se naşte-un Împărat.

O, tu eşti capitala
Întregului Pământ
Că-n tine azi intrat-a
Solia Celui Sfânt.

Azi dată-ţi este cinstea
Să-ţi cânte serenada
Oştirile din ceruri
În glasuri de paradă.

O, Tu ce lăsaşi cerul
Și tronul Tău slăvit
Ajuns-ai într-o iesle
În scutece-nvelit.

Azi vin ca să Te vadă
Chiar astronomii firii
Căci au zărit pe boltă
Și steaua mântuirii.

Din cele patru vânturi
A Globului mareţ
Acum te vizitează
Mulţime de profeţii.

Un gând îl au cu toţii
Și cei ce stau sub glie
Că rupt-ai boldul morţii
Și iaraşi o să-nvie.

Te-aplaud-Omenirea
Pe-ntreg cuprinsul firii
C-adusei graţierea
Și Ziua Mântuirii.

Şi azi Îti cântă unii,
Cum Ţi-au cântat şi ieri
Şi-Ţi vor cânta şi mâine
Când vor intra în cer.

Cântaţi-I mai departe,
Să sune adevărul
Căci v-a salvat de moarte
Isus Mântuitorul!

Cântati-I azi cu corul
Mai mult ca cei de ieri
Să-ntreceţi cu ecoul
Pe ingerii din cer!

Că nu lor le-a fost dată
O zi de mântuire
Ei n-au lipsă de jertfă
Și nici de graţiere

Nu pentru cei din ceruri,
Ci pentru cei de jos
La voi venit-a pacea
Și mila lui Hristos.

Umpleţi întreaga lume
Cu-a voastre Osanale
Voi reazimul de mâine
Și stâlpii casei Sale!

Lucraţi cu toata râvna,
Voi, tânărul răsad
Să chiunie Satana
Și demonii din iad!

Să ştie că-i serbarea
Când fraţii lui Isus
I-au biruit puterea
Ca El în ceruri sus.

De singurul Tău Nume
Ne leag-acest moment
Că Tu-ai venit în lume
Cu Noul Testament.

Şi Tu-ai avut curajul
Să-mbraci mantaua firii
Şi ne-ai adus mesajul
Cu harul mântuirii.

Iar noapte-aceea-n care
Primişi să Te trimită
O vom numi de-a pururi,
O Noapte Preasfinţită!