Adu-mi în suflet bucuria
Și raiul din copilărie,
Țese-mi Tu iarăși armonia,
Ce mi-ai lăsat-o din pruncie!

Fă iar să pot vedea în zare
Lumina ochilor Tăi, Doamne,
Sădește-n mine prima floare
Și fă-mi o inimă de carne!

Aruncă-n mine cu iubire
Stropi de iertare și de har,
Și-aprinde-a dragostei sclipire
Pe-al rugii mele trist altar!

Nu pentru-a mea nemernicie,
Ci doar pentru Numele Tău!
Și pentru sfânta-Ți vrednicie,
Preasfânt și veșnic Dumnezeu!

Trezește-n mine o dorință
Să Te urmez necontenit,
Și un dor aprins de pocăință,
Să fiu pe cale neclintit!

Adu-mi puterea de iertare
Și-ngăduință ca a Ta,
Să fiu în vorbă, și-n purtare
Așa cum Tu să fiu ai vrea!

Revarsă valuri de-ndurare
Și pace peste acest lut,
Fă-Ți cum voiești a Ta lucrare
Și aruncă-n mare-al meu trecut!

Oprește-Te pentru o clipă
La mucul ars și-aproape stins,
La trestia ce abea palpită,
Tu, Cel în bunătate necuprins!

Apucă-mi mâna obosită
Și ține-o strâns în mâna Ta!
Atinge-mi inima zdrobită
Și fă-o-n casa Ta să stea!

Adu-mi, te rog, Părinte-al slavei,
Tot ce-am avut și am pierdut...
Și-aprinde flacăra speranței,
Și-a unui nou, nou început.