Apus de soare la sfârşit de an,
Culori desprinse din eternul Canaan,
Speranțe sfinte, dor de veşnicii,
Elanuri, năzuințe mii şi mii. . .

Apus de soare la sfârşit de an,
Melancolie, romantism, alean,
Zbor de aripi spre infinit,
Iubire, cântec nesfârşit. . .

Apus de soare la sfârşit de an,
Decor de nori din valuri de ocean,
Tablou ceresc frumos pictat
De un Maestru Sfânt şi Minunat!

Pastel de raze aurii,
Nuanțe galbene-argintii,
O bogăție de splendori,
Cum ai putea să nu le-adori? ! . . .

Apus de soare minunat,
Acum când anul s-a-ncheiat,
Azi, la hotarul dintre ani
Hai să fim frați şi nu duşmani!

Să dăm uitării al nost' trecut,
Să adunăm iar ce-am pierdut!
Să facem pace, nu război,
Privind 'nainte, nu-napoi!

Să ardem arma răzbunării,
S-aprindem flacăra iertării!
Să urmărim fila Scripturii,
Să îngropăm zăvorul urii!

Să facem un alt răsărit
După aşa un asfințit. . .
Să făurim o lume nouă,
Să n-o mai rupem pe din două!

Să dăm o şansă împăcării,
S-aprindem iar albastrul zării!
Să fim de azi cu toți mai buni,
Să facem din cărbuni, cununi!

Apus de soare blând, divin
Spre Tine inimi calde vin,
Spre Cerul Sfânt, nemărginit,
Tânjind după Raiul dorit!

Privind cu drag acest apus,
Nu poți să nu-L vezi pe Isus!
Nu poți, nu poți să nu-ți doreşti
Cu El în Cer să locuieşti!

Apus de soare la sfârşit de an. . .
Ce faci tu, descendent din Avraam? !
Rămâi doar cu o simplă reverie
Sau mergi spre-a Cerului împărăție?