Există un capăt de drum la-nserare,
Poteca spre ultima îmbrăţişare,
Un ultim sărut şi un zâmbet uitat,
La ultima gară, un ultim oftat...

Există o ultimă oră târzie,
În orice-nceput şi în orice tărie,
Un capăt de fir ce s-a rupt din suman,
O ultimă pagină ruptă din an.

Există o lacrimă tristă din urmă,
Un val din ocean ce la maluri se curmă;
Şi când se încheie sfiosul alint,
Se rupe şi funia tare de-argint.

Există o ultimă pagină scrisă,
O lungă tăcere la vorba cea zisă,
Un cântec de lebădă, ultimul dor,
Când cade găleata de la izvor.

Dar ce fericire, ce sfântă splendoare,
Să-ajungem la capăt de drum, la-nserare;
Şi-acolo la ultimii paşi pe drumeag,
Să vină Isus, să ne-aştepte în prag!