E un har să mergi 'nainte
Când mulți te trag 'napoi,
Când fără de cuvinte,
Înfrunți și vânt, și ploi.

E-o binecuvântare
Să stai drept, neclintit,
Să cazi tot în picioare
Când ești de val lovit.

E minunat în viață
Să fii o stâncă tare,
Și chiar scuipat în față,
Să fii tot o valoare!

S-aprinzi cărbuni pe capul
Celor ce te rănesc,
Să fii tu însuți focul
Cu har dumnezeiesc.

S-arunci în loc de ură
Doar flăcări de iubire,
Să dai fără măsură,
A dragostei rostire.

S-ascunzi tot într-un zâmbet,
Dureri și suferinți
Să fii exemplu-n umblet
Și pacea Lui s-o simți!

E o realizare
Să-ți faci aici valori,
Din bunătate și iertare,
Și să le vezi ca mari comori.

Dac-ai ales, amice,
Să taci și să asculti,
Să-ți pleci capul sub bice,
Să suferi și să uiți,

Vei străluci odată
Ca soarele-n amiaz',
Ca și-o nestemată,
Cãci ai întors cu bucurie
Și celălalt obraz.