Ascultă murmurul pădurii
Și frunzele ce blând foșnesc,
Privește farmecul naturii
Și florile cum înfloresc.

Ascultă susurul cel tainic,
Al râului ce curge lin,
Privește-i mersul său năvalnic
Și mlădierea-i de satin.

Ascultă cântul ciocârliei
Și al păsărelelor sfânt tril,
Ascultă vântul ce adie
În diminețile de april.

Privește luna-n miez de noapte
Și stelele în jocul lor,
Sclipind ca niște nestemate
Sub albul fin al norilor.

Ascultă-ți inima cum bate
Fără-ncetare, ceas de ceas
Și-ntreaba-te: Acestea toate,
Cui îi dau slavă fără glas? !

Cine-i Acel ce poruncește
Și e în toate ascultat?
Cine-i Acela ce domnește
Și cine cerul l-a creat?

Doar Unul fără asemănare?
Un Ziditor fără egal,
Ce pune totul în mișcare
Un Meșter mare, genial!

El singur vrednic de-nchinare,
Preasfânt și binecuvântat,
Stăpânul, Domnul, Sfântul soare,
De nemurire-nconjurat.

Să-l recunoască orice suflet
Și să-i de-a slavă neîncetat,
Prin vorbă, faptă și prin umblet
Acestui Domn adevărat!

Numele Lui este Iubire,
Iehova, Tatăl Dumnezeu,
Iertare, Pace, mântuire
Stăpân pe-ntregul empireu!

Apleacă-te, amicul meu,
Până în praf, pân' la pământ,
Și hai să spunem, tu și eu:
"Fii lăudat, Părinte Sfânt! "