Alergi în viață făr’ oprire
Și atâtea-n minte ți-ai propus,
Dar uiți că toate-s pentru nimicire
Și că există un apus.

Urmezi aceleași obiceiuri
Ce-naintașii le-au avut,
Hrănindu-ți poftele cu visuri,
Uitând că ești un pumn de lut.

Aduni comori fără oprire
Și vrei să fii mereu pe plus,
Dar totul-i doar o amăgire,
Există-n toate și-un apus.

Nici nu mai știi ades de tine,
Pe fugă zi de zi ești pus,
Crezând că ce faci este bine,
Dar uiți că este și-un apus!

Un dumnezeu numit avere
Îți faci și-i ești mereu supus,
Acolo-ți lași a ta putere
Și-ncet ajungi gol spre apus...

Îți risipești timpul și vlaga,
Și-ți depeni trist al vieții fus,
Te zbați cu foc o viață-ntreagă
Și-ajungi și tu tot la apus...

Te gârbovești de-atâta trudă
Și-ajungi de spate-ncet adus,
Asta-i realitatea crudă,
Ajuns-ai și tu la apus...

Nu căuta în astă lume
Cu orice preț s-ajungi sus pus,
Nici să îți faci aici un nume,
Căci totul are și-un apus!

Adună-n Cer comori divine
Ce vor avea un preț nespus,
Când vei pleca spre zări senine
Și când te va chema Isus.