Putem fi siguri de ceva aici în lume?
De sănătate, bunăoară, am putea?
Oare putem noi ști, ce fi-va mâine
Sau ce vom îmbrăca, ce vom mânca?
Nu, de nimic noi nu putem fi siguri,
Oricâte-asigurări am tot semna,
Ce facem e să ne-nșelăm doar singuri
Și multe-asigurări ne vor încuraja.
Nesiguranța e la ea acas' regină
În lume jos domnește pe-al ei tron,
Și cine ar putea piept să îi țină,
Când lumea e căzută în Amon?
De-un singur lucru doar putem fi siguri
De moartea care-și cere-al ei tribut!
Cea care-mparte ceara sa pe chipuri
Și urme-atât de grele de trecut...
Atâți și-atâtea au plecat spre veșnicie
Cu zeci de-asigurări, făcute-n van,
Dar sufletul nu a rămas robit, în glie
Ci a zburat în jos sau sus, spre-al său liman.
Aici apare ca din ceruri întrebarea:
Au fost ei oare de plecare pregătiți?
Semnat-au prin Hristos asigurarea,
Asigurarea celor pe vecie mântuiți?
Când boala nu te-ntreabă cât dai mită
Nici cât de multe pile ai putea avea,
Ci când în urmă lasă floarea ofilită,
Tu înțelegi că viața nu-i în mâna ta.
Nici hrana și nici hainele frumoase
Nu-ți pot fi garantate-n viitor
Nici zilele senine, luminoase
Făr' de furtuni, de vânturi și de nori!
Adu-ți aminte dragul meu, de Ziditorul,
De-Acel care din lut te-a întocmit,
Că doar în El ți-e-n siguranță viitorul
Prin Fiul Său pe cruda cruce răstignit.