Povestea întoarcerii mele la Dumnezeu, în versuri

MOTTO: „«O altă parte a căzut în pământ bun și a crescut, și a făcut rod însutit. » După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: «Cine are urechi de auzit, să audă. » (. . . ) «Sămânța care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl țin într-o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare. »” (Luca 8, 15)

Stau câteodatʼ și mă gândesc
La starea mea de dinainte,
Că până să mă pocăiesc
N-am fost prea rău, dar nici cuminte.

Și mă gândesc adeseori
Ce zvârcolire era-n mine,
Mă cuprindeau zeci de fiori
Ducând o viață de rușine.

N-am fost, ca unii, bătăuș
Și nici scandalagiu n-am fost,
Dar viața mea – un rece duș! –
Simțeam că este fără rost.

Dar iată că prin nouăzeci*
Un om m-a luat pe lângă el
Și vezi cum două inimi reci
S-au încălzit câte nițel. . .

Da, flacăra, Cuvântul Sfânt
A început a mă-ncălzi,
Lumina-ntregului pământ
Purcese-n mine-a străluci.

Eu n-am dat mare importanță,
Și azi așa, și mâine-așa
Vedeam că omul mă învață,
Dar nu vedeam lumina sa.

Vă spun că m-atingea Cuvântul
Și îmi doream să știu mai multe,
Dar mă mișcam cum bate vântul
Și n-avea cine să m-ajute.

Am cunoscut apoi o fată
– Mai bine n-aș fi cunoscut –. . .
M-a-ndepărtat o perioadă
De mama și Cuvântul Sfânt.

Și nu-s cuvinte să descrie
Infernu-n care am trăit,
Cuvinte grele, blasfemie,
Intoxicat și otrăvit1!

Dar Dumnezeul strălucirii
S-a îndurat de viața mea,
M-a scris în planul mântuirii,
M-a scos din starea asta rea.

Mult timp după această dată
N-am ascultat de Dumnezeu,
Dar El mi-a pregătit o fată
Pe placul și pe gustul meu.

Prin viitoarea mea soție
Aveam să fiu mai mângâiat,
Iar socrii – Dumnezeu să-i ție! –
Se tot rugau neîncetat.

Sămânța gata semănată,
Cuvântul Sfânt și roditor
Mi-aduse-o viață minunată
Prin rugăciunea tuturor.

De-aceea eu vă-ndemn acuma
Să nu-ncetați să semănați
Și ca să se-mplinească turma
Mereu, mereu să vă rugați

Și să vă mai conducă gândul
Că alții pentru voi au plâns. . .
La toți o să ne vină rândul,
Dar mulți nemântuiți s-au dus. . .

Să nu mai stăm, deci, nicio clipă,
Să nu mai ațipim deloc,
Purtați pe-a Domnului aripă
Să ne mișcăm din loc în loc

Și să vestim Împărăția
Și mântuirea totodatʼ,
Iertarea, mila, veșnicia
Știind că noi le-am căpătat,

Căci ce e mai frumos în lume
Decât să știi că ești salvat
În Sfântul, Minunatul Nume
Al lui Isus Cel Înviat. . .

1otrăvit: din punct de vedere spiritual, cuvintele auzite și rostite mai ales în cadrul familiei pot otrăvi sufletul prin îndepărtare de Dumnezeu.