Privind tot ce ne-nconjoară, observăm întotdeauna
Fie lucru sau fiinţă, privit ieri, sau chiar acuma
Căci îşi are coloritul fiecare-n felul său
Mai urât, sau mai estetic, cum le-a creat Dumnezeu.

Dar fiecare culoare e o taină, e ceva
Îşi are şi ea simbolul spre a o reprezenta.
De exemplu, negru-i doliu ascunzând în ea durere
Producând stări neplăcute şi mereu nemângâiere.

Şi fiecare din ele: roşu, galben sau albastru
Îşi are caracteristic, un simbol ca orice astru.
Fiecare reprezintă ceva pentru omenire;
Fiecare îşi ascunde în ea însăşi o mărire.

ALB însă, e culoarea ce te face să gândeşti:
Cine-ai fost cândva odată? Sau acuma cine eşti?
Ai fost negru de păcate şi stropit tot cu noroi?
Sau ai fost un om aparte, îmbrăcat în haine noi!?

Ai fost plin de duşmănie? De minciună? De hoţii?
De fapte neomenoase şi tot felul de prostii?
Sau ai fost curat şi umil făcând bine orişicui
Ajutând pe fiecare, dar şi de Hristos să-i spui.

Bine-ar fi dacă trecutul mocirlos de ţi-ar fi fost
Şi viaţa printre semeni neavându-ţi nici un rost!
Au pus în tine puterea de a-ţi redresa viaţa
Au creat în loc de ură: Adevărul şi povaţa.

Asta-nseamnă transformarea din om rău într-un om sfânt
Ce cu tot greul din viaţă întâmpinat pe pământ
Îl simte mereu pe Domnul în a sa apropiere.
Oricât de mare-i necazul, el simţeşte mângâiere.

Când tu te-ai născut în lume ca orice om pe pământ
Copil mic fiind atuncea, ai fost ALB, curat şi sfânt
Tot aşa, în haină albă şi cu sufletul albit
Te vrea Domnul pentru Sine, să-ţi dea locul potrivit.

Înrolează-te deci astăzi, cu cei îmbrăcaţi în alb
Şi-ai să vezi cum din om rece, vei deveni unul cald!
Ne-nfricat, fără ruşine vei predica pe Hristos
Şi viaţa-n întregime o vei trăi cu folos.

Fă Tu, Doamn,e-n fiecare, astăzi în noi o trezire
Să vedem cum stăm cu haina şi cu gradul de iubire
Suntem albi şi fără pată? Neîntinaţi cu noroi?
Suntem liberi de păcate, îmbrăcaţi în haine noi?

Ştim oare promisiunea cu păcatele murdare?
Care sunt dezastruoase, roşii fiind de culoare?
Dumnezeu schimbă culoarea: Ca zăpada cea curată
Albă să ne fie haina şi toată starea iertată!

Mâinile ce se ridică, fără sânge să arate
Simbolizând curăţia unei vieţi iertate.
Mâinile sus ridicate, aduc şi victorie
Propulsare din ţărână, în ţara de glorie.

Cine-i mireasa gătită în Apocalipsa scrisă
Gata pentru sărbătoare, la nunta de sus promisă!?
Oare nu EU, TU şi ALŢII care-L urmăm pe El
Şi căutăm prin tot ce facem să apărăm sfântul ţel?

Dacă ceva-n noi o, Doamne, e pătat cu murdărie
Vino de ne curăţeşte, curaţi să fim pe vecie!
Ca atunci, în norul mare ce vor fi-mbrăcaţi în alb,
Să ieşim cu flori în mână, să Te-ntâmpinăm cu drag.

Dacă toate-acestea Doamne, nouă, ni se par doar vise,
Fă-ne ca să înţelegem că sunt de Tine promise!
Dorim: Cerul, Măreţia, Slava Ta din veşnicii
Dar, până vom fi acolo... Isuse, cu noi rămâi!
Amin