Aș vrea să fie o primăvară când înflorirea
Nu va mai lăsa nimic neîmpodobit în culori,
Când toată uscăciunea, gerul și neînverzirea
Vor fi înlocuite veșnic cu crini albi, cu bujori.

Aș vrea să fie-o dimineață când la deșteptare,
Ne vom mai aminti doar visele cu îngerii sfinți,
Când orice coșmar, grea durere sau înlăcrimare
Vor fi pe totdeauna șterse din ale noastre minți.

Aș vrea să fie-un răsărit când Soarele Iubirii
Nu va mai fi umbrit de nori, nu va mai avea asfințit,
Când orice întuneric al zării și-al neiubirii
Va dispărea pe vecii în strălucitul aurit.

Și-aș vrea să fie o clipă când la Ceruri Răpirea
Nu va lăsa în urmă nici prieteni și nici vrăjmași,
Când toată așteptarea își va împlini menirea
Și vom fi de-a pururi cu Isus, toți ai Lui urmași.