Da, Doamne, ia-mă Tu captiv
Și slobod astfel am să fiu;
Ia-mi spada, scutul meu masiv
Și-atunci biruitor mă știu.

Copleșitoare-ngrijorări
De viu mă-ngroapă când le-nfrunt;
Dar când cârligu-mi pui în nări,
Puternic și fierbinte sunt.

Mi-e inima ca ceara când
Nu-și află-n Tine-al său stăpân;
În faptă-s moale și plăpând,
Mă smulge orice vânt păgân.

Sunt liber, dar nu pot să fug,
Cu lanțul Tău de nu mă legi;
Ah, fă-mi din dragostea Ta jug
Și voi domni cât mii de regi. . .

Voința nu-mi pot controla
Atâta timp cât nu Ți-o-nchin;
Ea doar atunci pe tron va sta:
Când sceptrul i-a ajuns un chin.

Da, larma luptei s-a sfârșit
Și viața-n Tine mi-o găsesc,
La pieptul Tău stând sprijinit,
O, Mielule dumnezeiesc.

Prelucrare de Constantin Moisa
După George Matheson.