Cum aş putea să nu Te-ascult,
Când văd atâta măreţie!
Coboară raze în sărut,
Īmbrăţişând a noastră glie!

Ochiul omului pofteşte,
Îi ia mintea să rămână
În tot ce-i rău şi trăieşte
Fără cale de lumină!

Şi aleargă fiecare
Cu puterile de jos,
În labirint spre pierzare,
Uitând Iubirea lui Cristos!

Viaţa pâlpâie cu Tine!
Prin voia Ta Le-ai rânduit,
Pe verticală să se-nchine
Toţi cei mari şi toţi cei mici!
Amin!