Tu mă primești așa cum sunt
Și mă privești mereu cu drag,
Iar de greșesc, nu lovești crunt,
Ci mă mângâi cu-al Tãu toiag!
Tu, Doamne, nu mă părăsești
Când greul vieții mă apasă,
Tu mă ridici, nu mă disprețuiești,
Tu ai o inimă aleasă!
Tu n-ai să râzi nicicând de mine
Atunci când cad neputincios,
Tu mi-ai făcut mereu doar bine,
Tu-mi ești Prieten credincios!
Ai fost cu mine plin de milă,
Când de durere-am fost răpus,
Când alții mă priveau cu silă,
Tu m-ai iubit, doar Tu, Isus!
Tu meriți toată-nchinarea
Și laud, și onoarea-n veci!
Căci Tu mi-ai arătat cărarea
Și-n drum spre ceruri mă petreci!
De vânturi și de valuri încă
Mai sunt și-acuma încercat,
Dar fiindcă Tu-mi ești, Doamne, Stâncă
Nu-mi va fi frică niciodat`!
Amin.