La cumpăna dintre ani Doamne-mi fac bilanţul
Urmăresc verigile ce mi-au compus lanţul
Zi de zi, clipă de clipă am făcut ceva
Totul e istorie din viaţa mea.

Ştiu că îmi cunoşti viaţa şi tot ce-am făcut
Totul Ţi-e descoperit de la început
Zilnic Tu m-ai urmărit din cerul înalt
Şi văzându-mă ce fac Te-ai şi întristat.

Duhul meu râvnea în mine să fac voia Ta
Şi cu Duhul Tău cel Sfânt se tot sfătuia
Îmi dădea mereu semnale când păşeam greşit
Îmi şoptea mereu, mereu să fiu „Pocăit".

Trupul era practic slab şi neputincios
Şi faţă de duhul meu mă trăgea în jos
Vrând să fac şi câte-un bine nu prea reuşeam
Totul părea inversat în tot ce făceam.

Mă cutremur Doamne-acum când mă cercetez
Şi îmi fac probleme chiar cum să te urmez
Căci angajamentul meu de anul trecut
Nu l-am respectat de tot aşa cum am vrut

De suntem acum atenţi toţi vom constata
Că trăirea ce-am avut e destul de grea
Nu-i vorba de fapte grave, ci neînsemnate
Dar ele au fost destule fiind adunate.

De câte ori ni s-a spus: -Sunt orfelinate!-
Unde zac copii murdari cum nu se mai poate
Desculţi, desbrăcaţi, flămânzi şi fără iubire
Unii chiar handicapaţi: „Scenă de uimire".

I-aţi văzut şi pe casete cum se chinuiau
Şi în ce condiţii grele ei se tăvăleau.
Slavă fie DOMNULUI că prin mila Sa
Le-a trimis fiinţe dragi, spre a-i ajuta.

Ai făcut şi tu ceva ca starea lor gravă
Să se schimbe tot în bine şi cât mai degrabă?
Sau ai stat pasiv zicând: -Facă cine poate...
Am şi eu multe probleme... Nici eu n-am de toate...

Câţi bolnavi ai azi pe listă că i-ai vizitat?
Câte familii sărace ai îmbărbătat?
Ai vre-o văduvă măcar, sau un caz aparte
De care te-ai ocupat în vre-o zi sau noapte?

La câte biserici noi ce s-au construit
Să se poată ridica, cât le-ai dăruit?
Fapta dărniciei tale în orişice stare
Îţi dă satisfacţii, îţi dă uşurare?

Câţi fraţi prin purtare mereu i-ai jignit?
Le-ai cerut iertare sau n-ai îndrăznit!
Pe câţi i-ai vorbit de rău în stări diferite?
Pe câţi nu i-ai salutat în cazuri ivite?

Câte rugăciuni trecut-au fără să răspunzi?
Cîte stări de îndoială le menţii, le-ascunzi?
Când stări de nemulţumire te-apasă mereu
Ai curajul ca să zici: - De vină-s doar eu! -

Sau dai vina pe păstori, comitet, formaţii...
Nu e bine cum conduc, n-au bune prestaţii!
De fapt toţi sunt vinovaţi, aşa ţi se pare
Pe când tu eşti drept, curat, ca o lumânare.

Mă opresc aicea Doamne că multe-ar mai fi!
Dă-ne azi curajul sfânt de-a ne pocăi
Limpezeşte ochii noştri să vedem perfect
Luminează mintea noastră să ştim ce e drept.

Pune frâul gurii noastre la cuvânt stricat
Curăţeşte-ne pe toţi de orice păcat
Duh statornic dăruieşte orişicărui frate
Plini să fim de Duhul Sfânt şi de a lui roade

Vigilenţi, veghind întruna să te aşteptăm
Pentru Tine plini de râvnă să fim, să lucrăm
Viitorul tot cu Ţine îl vrem ne-ncetat
Dă-ne un - AN FERICIT -, bun şi minunat.

Cerem să ne însoţeşti în orişice clipă
Căci cu Tine Domnul meu nu ne este frică
Chiar de totul e mister, n-are importanţă
Vom lupta pe „Câmpul Sfânt" că Tu eşti în faţă.

Te rugăm încă un an, lasă Harul Tău
Ca toţi ce ne aparţin să scape de Rău
Şi mai sunt atâţia chiar, căci lumea e mare...
Doamne mai dă-ne un an. „An de Îndurare".
Amin