„Se duc pe rând, Iisuse, acei ce Te-au iubit,
dar veşnic fericită iubirea Ta rămâne,
se duc cei sfinţi, dar harul rămâne strălucit
din ieri în azi, acelaşi, apoi, din azi, în Mâine!

Se-nchid, Iisuse, ochii ce Te-au privit pe rând,
dar dragostea rămâne tot tânără, ca Tine,
îngheaţă-odată gura ce-a sărutat plângând,
dar dorul Tău rămâne la rândul care vine.

Se uscă mâine mâna ce-mbrăţişează az’,
îmbrăţişarea însă va rămânea întruna,
se ruinează maluri ce-au curs al ei talaz,
dar unda ei cea dulce va curge-ntotdeauna.

O, las’ să treacă vecii să nici nu-i numărăm,
să ne-mbrăcăm murirea cu chipul Nemuririi,
ca În-afara-Vremii în veci şi-n veci să stăm
nedespărţişţi, Iisuse, sub razele iubirii!

Doar Tu rămâi, Iisus, ca-ntâi
şi-n Tine vom rămâne sub razele iubirii! … ”

Traian Dorz,