Mă cuprinde-un dor de ducă pe cărările iubirii
Să adun clipe ferice într-o cupă-a amintirii
Și pe căile celeste să alerg cu al meu dor
La sclipirea unei stele tainic să mă înfior...

Să privesc din galaxie pumnul adormit de lut
-Trupul cu mulțimi de răni ce au plâns și au durut-
Să-nțeleg că, tot ce-n viață are rost, are valoare,
E iubirea ce-o primești și o dai la fiecare...

Vreau, cu aripi de lumină să ajung la Tatăl meu
Și cu îngerii din ceruri să Îi cânt în Empireu
Vocea scumpă să-I aud măcar pentru o clipită
Să-mi șoptească cu iubire: „Vino, fiica Mea iubită!”

Mă cuprinde-un dor de ducă... nu știu unde... nu știu cum...
Simt că vreau și cred că pot, să pornesc acum la drum,
Să colind prin lumea mare, să duc vestea minunată,
Că Iubirea-i o comoară ce nu piere niciodată!

Vulcan-20-02-2018
Mary