Trăiau odată-ntr-o cetate un om bogat și-altul sărac;
Săracu-avea doar o mieluță pe care o-ngrijea cu drag;
O cumpărase, iar acuma, cu-ai săi copii, creștea și ea
Mâncând și bând, precum o fiică, la sânul lui ea adormea.
Bogatul, însă, spune Biblia, că foarte multe oi avea
Și foarte mulți boi de asemeni, la care el prea mult ținea.
Dar într-o zi, se-opri din cale, un călător la cel bogat
Iar el dori să pregătească pentru drumeț un prânz de-ndat'!
Numai că nu-și luă din turmă, din oile și boii lui. .
Nu se-ndură să le atingă, luă oaia săracului! ...
Fără de o minimă milă, pentru drumeț el o găti,
El, cel bogat, luă oița de la sărac, de la copii...
*
Istoria astăzi se repetă, mai trist e că și la creștini
Și cu mâhnire văd bogații-n același duh murdar, hain. .
Oaia săracului și astăzi e pentru ei cea mai gustoasă
Și ți-ar lua-o fără milă, să o servească-n prânz, la masă! . .
De turma lor mult prea bogată, ei nu se-ndură să se-atingă,
De parcă ar trăi pe Terra o viață pururi, infinită. .
De ce oare nu au conștiință, măcar cei care-și spun creștini? . .
Că de la ceilalți știm prea bine să ne-așteptăm la mai puțin...
De ce? Pentru că Duhul Slavei în ei nu mai aduce roadă
Și-atunci apare iute vidul, ce-l va
umple cel Rău degrabă;
Iar prima lor bogată hrană se cheamă "autoconvingere",
Apoi urmează duhul firii, cu-ale ei fapte repede.
Așa înșeală de amarnic căzutul înger, Lucifer:
Te-ajută să te-nșeli tu singur că poți oricum s-ajungi în cer!
E trist să-ți vezi frații în Domnul făcând așa cu cei sărmani,
Căci ei își joacă veșnicia numai pentru un pumn de bani!
E scris prea bine în Scriptură, că dacă cineva se-atinge
De cei micuți, rău spre-a le face, el viața-n gheenă își împinge!
Dar oare cine sunt micuții? Nu e o taină: sunt sărmanii,
Săracii, văduvele, surzii, bolnavii, orbii și orfanii!
Ei sunt creați la fel de Domnul, precum creat e și bogatul,
Un trup de lut și-n el un suflet, să poată moșteni Înaltul!
*
Iubiți creștini și frați în Domnul, să cerem Domnului putere
Și untdelemn mult în candele, spre a rămâne în veghere!
Căci miezul nopții e aproape și e aproape răsplătirea!
Doar pentru cei cu haina albă, peste puțin, vine Răpirea!
S-aducem numai roade bune și pe Hristos să îL urmăm,
Să dăruim cu bunătate, ce nu-i al nostru să nu luăm!
Căci doar Satana, hrăpărețul, ar vrea să ia tot ce-i mai bun
Și-atâția sunt ce-adună-n gheenă paie și trestie pentru scrum...
Noi, doar în ceruri, cu iubire, să adunăm aur curat,
Și pietre scumpe sus, la Domnul, precum martirii-au adunat!
Suntem copiii celui care astăzi ne face să rodim!
Ni se va cere socoteală de viața care o trăim!