Ma indrept spre campul de bataie
Dar n-am nici scut, nu am nici arme
N-am sabie ca sa verse sange
Nici sulita care strapunge.

Poate si tu precum Goliat, in ras o sa ma iei,
David, un ciobanas, o prastie, doua pietre
Si in gandul tau vei zice, biruinta,
Fara arme, fara lupta, fara sange?

Chiar de sunt cu mana goala, Dragostea
Ma inconjoara, imi da rabdare indelunga
Chiar de doare, Dragostea imi da biruinta
Nu prin arme, prin credinta.

Ca zidul de la Ierihon cadea-vor toate la pamant
Uneltiri, zidiri si laturi care incearca
Sa ne opreasca din a noastra alergare,
Ramane-ava de rusine a nost' vrajmas cu a lui arme.

Credinta este puterea ce ridica si coboara
Dragostea e legamantul, pecetluit pe vesnicie
Si in locul Lui un altul niciodata n-o sa fie
El ne-a dovedit puterea, in dragoste ne-a aratat
Si ne indeamna sa intelegem, viata pentru noi si-a dat.

Ne-a iertat, rascumparat prin sangele ce sa varsat
Sters-a ca si cu-n burete numele cel vechi de rob
Si ne-a dat un nune nou, cea dintai infatisare
Pe care ar trebui sa o aiba fiecare
Dupa al Sau chip si a Sa asemanare.

Ne-a invatat ca biruinta e un drapel
Ce se castiga deseori prin suferinta
Invingator, glorios pe camp de batalie
Se cere jertfa si uneori martiri cazuti sub glie.