A-nghețat roata fântânii
Și-ar fi timpul de-adăpat;
Să-ndrăznim, latră doar câinii,
Scrijelații au plecat.
Ninge vorbă după vorbă
Despre dragoste și har,
Cei care-au gustat din ciorbă
Poartă gheață-n buzunar.
Ca un leu fără putere
Viforul spre noi se-abate,
Stă Samson privind la miere,
Cu șuvițele legate.
În patașcă, pe coline,
Zgribulește Solomon,
Râd femeile străine
Și-urâciunea lui Amon.
Slujnicele nu mai joacă,
Suflă vântul prin caval,
Sub un văl de promoroacă
Plânge după prunci Mical.
Eutih intră-n picaj
În mormanul de zăpadă,
Mâine vom avea sondaj:
„Cine, când o să mai cadă?”
Nimeni nu se dezmorțește,
Lacrimile s-au uscat,
Doar Rahela mai jelește
Sub un văl de in curat.
Ne rugăm spre zări albastre:
Dă-ne, Doamne, cu iubire,
Din cenușa firii noastre,
Apa Ta de curățire!
Să veghem, căci e spre seară!
Știm doar clipa, nu știm când…
Azi e iarnă, mâine-i vară,
Primăvara e curând.