M-a țintuit abscisa sub talpa de gheață,
Râm și râm întruna, există o speranță...
Un bulb de ghiocel m-așteaptă la răscruce:
„-Străine, toată truda încotro te duce?”

Am ridicat privirea, ghiocelul... , scară,
M-a îndemnat să urc, s-ajung în Primăvară,
Pe urmele de bice mă-nalț spre Lumină,
Sub talpa abscisei am fost doar peregrină;

Știam eu că în gene port o ordonată,
E Crucea răstignirii spre ceruri înălțată,
O Golgota e vama, plată pentru păcat,
Trecând dimensiunea, pe malul celălalt.

Se-apleacă ghiocelul, se-ninge cu-un ștergar,
Mă spală de țărână, sunt un mărgăritar,
Harnice clorofile, Raze de Soare blând
Îmi pregătesc o Cină cum nu e pe pământ.

E primul Ghiocel, în urma Lui se-adună
Turme, ca mioare trec strunga de la stână,
Alai de Nuntă mare, mare Sărbătoare,
Se-anunță învierea, Împrimăvărare!