Ce cuvinte-nălţătoare auzim de astă dată
Nici un om din lumea asta n-ar putea să le roatească
Şi nici intreprinderile, companii şi mari uzine
N-ar putea să îţi ofere „ORICE" din ce ar deţine

Nici prietenii, nici fraţii n-ar putea să împlinească
O anumită dorinţă, chiar dacă-ar fi omenească
Nici părinţii la copii n-ar putea să le promită
Rezolvarea pe măsură a unei cerinţi dorită.

Astfel vedem diferenţa dintre om şi Dumnezeu
Şi se naşte întrebarea: Ce e EL? Şi ce sunt eu?
Sfintele cuvinte scrise se numesc: ,,Marea ofertă"
Sunt cuvinte din Scriptură, nu srise doar pe copertă

Ele sunt adevărate, Dumnezeu le-a cuvântat
Fiind puse înaintea tânărului împărat...
... _ Solomon, strigă Stăpânul cere-mi şi-ţi voi da ce vrei
Eu am totul din belşug, ce doreşti poţi să şi iei.

Minunat. Gândi băiatul. Nu-i voi cere lucruri mari
Nici viaţă, nici avere, nici scutire de tâlhari
Ci o mare-nţelepciune să pot conduce poporul
Şi prin tot ce le voi face să le-asigur viitorul.

Apreciată dorinţă, Dumnezeu s-a bucurat:
_ Îţi voi da înţelepciune cum nimeni nu a sperat,
_ Îţi voi da viaţă lungă, te voi face om bogat,
Deveni-vei în curând cel mai mare împărat.

Cel ce mă asculţi acuma te-ai gândit în sinea ta
Ce vei cere de la Tatăl? Ce răspuns vei căpăta?
Pregătindu-ţi-ai vreodată toate dorinţele tale
Ţi le-ai scris pe undeva sau ele sunt doar verbale.

Şi aşa acolo-n taină sau de vrei cu voce tare
Pe genunchi în cămăruţă, spune-I totul ce te doare
El desigur le cunoaşte, dar doreşte să-I vorbeşti
Astfel El te verifică cât de sincer cu El eşti.

Dar multe dintre dorinţi ce frământă omenirea
Sunt şi multe dintre ele, la care te-ndeamnă firea
_ Eu aş vrea casă frumoasă, vilă dacă s-ar putea
Camere multe să aibă, mobilă cum eu aş vrea

Să privesc de pe terasă cum alţii se necăjesc
Să stau în balcon la aer, plămânii să-i întărescc
Să mă trântesc în fotolii, trupul să-mi înviorez
Şi într-un pat cald şi moale, visuri mândre să visez

Eu aş cere o maşină vine altul ca să spună
Insă nu chiar orice marcă, ci una din cea mai bună
Ca să vadă orice om: „Că nu-s nimeni pe pământ"
Nici chiar eu să nu mă văd în realitate cum sunt

Să merg repede ca vântul unde inima-mi doreşte
Să văd ape, văi, poiene şi munţii cu `nalte creste
Să admir multe oraşe şi tot ce e mai frumos
Că doar eu merg cu maşina, nu ca cei ce merg pe jos.

Eu aş vrea viaţă lungă, să beau, să mănânc, să râd
Să n-am parte de-ntristare şi nici un motiv să plâng
Ci mereu în chefuri mari şi distracţii felurite
Să-mi pot împlini întocmai gândurile plănuite.

Să mă bucur de viaţă, să mă satisfac în tot
Să am prieteni, să fiu tare,mai presus decât eu pot!
Şi aşa tot înainte să-mi fac rostul cât mai bine
Până când sunt în putere, până sunt sigur de mine

Acum ne oprim o clipă şi ne punem întrebarea
Oare Cerul, Dumnezeu, nu şi-ar arăta mirarea
Între cerinţa dintâi a lui Solomon cel mare
Şi cele ce-am arătat aici în continuare?

O! Ba da! Isus atuncea ar avea de spus şi El:
_ Voi ce în această lume urmăriţi un scop un ţel
Nu aveţi fiindcă nu cereţi sau cereţi şi cu gând rău
De-a risipi în plăceri, înşelând pe Dumnezeu

De vi-aş da multă avere urcându-vă sus pe trepte
Tuturor astfel de lucruri le zic: „Bogăţii nedrepte"
Dar doresc ca să vă faceţi chiar cu ajutorul lor
Prieteni mulţi de orice limbă, orice rang, orice popor

De ţi-aş da o casă mare, vilă cum tu o pretinzi
Ai avea în tine dorul? Ai putea mâna s-ontinzi?
Spre cei fără adăposturi, ce nu au unde să stea
Atâţia ce sunt pe drumuri, milă de ei ai avea?

Ia-i aduce-n grabă mare să-i adăposteşti acasă?
Şi cu cel mai mare drag să le pui pâine pe masă?
Fără să pretinzi ceva în schimbul gestului tău
Doar ce faci să faci de dragul singurului Dumnezeu.

Complicat e acest gest, dar îţi spun un lucru mare
Că sunt şi astfel de oameni, chiar dacă sunt cazuri rare
Unii primitori de oaspeţi bucuroşi şi foarte sinceri
Au avut cazuri înalte: „I-au adăpostit pe îngeri".

De ţi-aş da maşină bună să cutreieri tot pământul
Celor ce i-ai întâlni, le-ai mărturisi cuvântul?
Ai face mereu escale, biserici ai vizita?
Unde-i nevoie de lucru ai fi gata a lucra?

Ai dori să depistezi familii îndurerate
Ce stau mai în depărtări, neputând fi ajutate?
Dai concursul unor fraţi ce au slujbe mai înalte
De-a se achita de sarcini ivite pe neaşteptate?

Greu ar fi deşi-nvechime nu se foloseau maşini
Oamenii duceau povara cu cămile şi în mâini
De ţi-ar fi cerut maşina Domnul vreodată măcar
Ai fi acceptat pe loc? I-ai fi dat-o lui în dar?

De ţi-aş da viaţă lungă aşa cum tu ai cerut
Crezi că ţi-ar fi folosit, dacă n-ai fi priceput...
... Să răscumperi vremea-n bine, să aduci un rezultat
Pe mulţi să-i scoţi la lumină din mocirlă şi păcat

Nimic nu ţi-ar folosi, de-ai câştiga lumea toată
Şi ţi-ar pierde al tău suflet pe vecie dintr-o dată
Bine-ar fi ca rezultatul proporţional să-ţi fie:
_ Orice an din viaţă scurs, un mântuit pe vecie.

Tot ce cereţi de la Mine prin credinţă ve-ţi primi
Şi cu drag în orice clipă de voi îmi voi aminti
Dar vă-ascult dacă ce cereţi este după voia Mea
Voia Mea o veţi cunoaşte, dacă mă ve-ţi accepta

Ştiţi ce-a cerut omenirea când eram Eu şi Baraba
Desigur o ştiţi cu toţi: Pe tâlhar! Dară degeaba...
Fariseii să mă-ncerce au cerut un semn şi ei
Le-a rămas însă un semn: ,,Salvatorul Ninivei".

Cum spuneam samaritencei... De mi-ai fi cerut tu Mie
Ţi-aş fi dată din belşug pentru tine „APă VIE"
Nu uitaţi şi voi să cereţi apa vieţii ,minunată
Căci Eu sunt: ,,Izvorul vieţii, Dădătorul de viaţă"

Multe lucruri necerute, au rămas şi vor rămâne
Chiar dacă-n totalitate erau pentru scopuri bune,
De nu le-am rostit cu gura ci doar ne-am gândit la ele
Cred că Bunul Dumnezeu le-a rezolvat cu plăcere

Pentru cei ce mă ascultă, eu am un ultim cuvânt:
,,De ai o înţelepciune legată doar de pământ,
Cere fără şovăire: ÎNŢELEPCIUNE DE SUS
Şi cel ce-i ÎNŢELEPCIUNE îţi va da,chiar EL ISUS"
Amin