În palmele mele trudite
E-o oază de lacrimi fierbinți,
Căci dar între daruri preasfinte
E harul că suntem părinți.
Căușul de rouă mi-e plin,
Când crinii îi mângâi în zori
Și-mi curăț obrazul de chin,
E crucea mai grea uneori.
Sunt palmele mele covata,
Frământ o Iubire Agape,
O vorbă o știu de la Tata:
„Împarte-o, arunc-o pe ape”.
Un leagăn sunt palmele mele,
În care adoarme, înnoaptă
O pană-nmuiată în stele
Și visul cu rodie coaptă.
Și scoică-mi sunt palmele aspre,
În care o perlă se-nfașă
În ruga făclie-ntre astre,
În Dragostea sfântă, gingașă.
În plamele mele e-o trudă
Prin care se coace o pâine,
Când fruntea plecată asudă
Cu stropi scânteind a rubine.
Țăranul din palmele mele
Și brazda și sadul le ține,
El duce și bune și rele,
Îi triluie mierla suspine.
În palmele mele crăpate
Își sapă tranșee țărâna,
E-o luptă pe viață și moarte,
În suflet Isus mi-e cununa.
Dă-mi Doamne în palme alin,
Un mir de Iubire să fie,
Cu cel necăjit când suspin,
Aprinde-i în ochi bucurie.
Își sapă tranșee țărâna,
E-o luptă pe viață și moarte,
În suflet Isus mi-e cununa.” Lupta aceasta continua a creștinului implică viața versus moartea veșnică, deci este cea mai grea și mai măreață dusă vreodată! Te luptă, soră Ana, mai luptă pentru sufletele copiilor și ale nepoților, căci Domnul Însuși luptă pt d-ta!