Mulți oameni au în viață un model
Și mai că nu s-ar închina la el.
De parcă nu ar fi tot trecător
Și precum toți, cu o moarte dator.

De parcă nu tot os și carne-ar fi,
De parcă veșnic jos în lume ar trăi;
Privesc oamenii spre al lor model
Și-ajung chiar idol să-și facă din el!

De lume eu vorbeam, noi cum suntem?
Noi ce model de viață mai avem?
Ar fi poate un cântăreț, un vestitor
Sau unul care des iese-n decor?

Și ce ar face un creștin cu viața sa
Dacă pe-al său model, căzut și l-ar vedea?
Oare nu va cădea și el, dezamăgit?
Foarte probabil, căci la om doar a privit!

Modelul meu în viață e Hristos,
Luceafărul etern, cel mai frumos!
Nu poți cădea când ai așa model
Când prin credință tu privești la El!

Da, mă încred în El și îL ador
Căci El e scumpul meu Mântuitor!
E Alfa și Omega, Domnul meu,
Modelul meu, Fiul lui Dumnezeu!

El e etern, nu simplu muritor
Și nu e cu nici o moarte dator,
Ci moartea în picioare a zdrobit
Și peste boldul morții a pășit!

Spre El privesc, ca El doresc să fiu
Pân' ce lăsa-voi acest trist pustiu;
Lăsa-voi ca o haină trupul muritor
Pentru o haină și un trup nemuritor!

În brațele Lui sfinte, mă va lua
Și-n mâinile Sale eu voi vedea
Dovada că n-a fost meritul meu
Să fiu în cer, ci numai Harul Său!