Când privim Doamne la Tine
Iar apoi spre noi
Nu există comparaţii
Ci palide imitaţii
Şi cu cât avem relaţii
Ne vedem mai goi!

Înainte de potop
Tu ai constatat
Oamenii erau stricaţi
La păcate mari dedaţi
Foarte rău, neînfrântaţi
Buni... de condamnat!

Potopul le-a fost pedeapsa
Pentru fapta rea
Cei de azi ne întrebăm
Uneori ne şi mirăm
Când vedem şi constatăm
Azi... e tot aşa!

Se pare că depăşim
Răutatea lor!
Azi lumea e şi mai rea
Bolnavă de-o boală grea
Peste tot o poţi vedea
Boala: „Poftelor".

Nici o urmă de-nfrânare
Ci pofte aprinse
Chiar de preţul este mare
Nu au frică, ruşinare
Fac acte de condamnare
Scene... ca în vise!

Strigătul de pocăinţă
Nu e ascultat
Şoapta celui Rău e bună
Pentru ea toţi se adună
Năvălesc ca o furtună
Să facă păcat!

Cât mai ţine Harul Tău?
Cât îi poţi răbda?
Ştim că mila Ta e mare
Că nu doreşti condamnare
Ci vrei să ne dai iertare
Şi iubirea Ta.

Totuşi în final va fi
Şi o judecată
Pentru toţi rebelii care
Au respins a Ta chemare
Oh!... Pedeapsa va fi mare
Dar şi meritată.

Un al doilea potop
E gata să-nceapă
Dar acum va fi cu foc!
Peste tot în orice loc
Nu e glumă! Nu e joc!
Nu-i ca cel cu apă!

Astăzi încă mai e har
Ca să fii salvat
Predă-te dar lui Isus
În toate să-I fii supus
Şi El te va duce sus
Ca răscumpărat.
Amin