O floare-i sufletul de nenăscut,
Iar fructul este trupul ce se-ncheagă.
De n-ar uita rodul de început,
De-ar respecta petala care-l leagă! ...

Parfumul unei flori e duhu-i viu;
Corolele, și-uscate, au odor:
Petala care odrăslește fiu
Lasă mireasma la moștenitor.

O floare din Eden e-un suflet-duh
Ce a crescut pe-acest pământ ca pom:
Că-i spirit pogorât din sfânt văzduh
Pentru-a rodi-să afle orice om!

Ce fructe să rodim? Numai copii?
Și animalele au pui firești;
Doar de vom naște pentru Domnul fii
Și -i creștem pentru rai, vom fi cerești!

Să nu uităm ce ne-a-nvățat Isus:
Un pom-smochin sau orice roditor,
De n-a copt fructe întru Regele de sus,
Se va usca și va sfârși-n cuptor!