Motto: ""Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu,
olarul care ne-a întocmit; suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.""
Amin! Isaia 64:8.

Doamne!
Dintr-un bulgăre de lut -
Într-un chip dumnezeiesc
Ai dat forma care-ai vrut
Cortului nostru trupesc.

Cu neasemuită știință
Ai umplut cu viață golul
Și de-atunci, cu stăruință
Lutul își cere obolul.

Că în lut era ascunsă
O sămânță pământească,
Ca prin ea, în trup ajunsă,
Lutul să ne stăpânească.

Și când crește și rodește
Omul are de luptat,
Că prin roade-l ispitește
Și-l împinge în păcat.

Sunt roadele otrăvitoare
Ale pământeștii fire;
Prin poftele-i înșelătoare
Împinge omul la pierire.

Și noi am trăit odată
După-îndemnurile firii,
Iar prin trăirea necurată
Eram hărăziți pieirii.

Că-n ale noastre mădulare
Lucrau patime deșarte
Și aduceam fără-ncetare
Roade rele pentru moarte.

Tocmai prin aceste roade
Pune curse Necuratul;
Iar cel slab, în ele cade
Și-l va înghiți păcatul.

Calea va fi presărată
Cu lațuri satanicești,
Să ne prindă, să ne-abată
Spre cărările lumești.

Prin poftele nesăbuite -
Rele și vătămătoare,
Uneltește a ne trimite
La osândă și pierzare.

Pe furiș strecoară-n minte
Multe gânduri necurate,
Să nu fim vase de cinste
Ci, niște vase sfărâmate.

Împotriva acestor pofte
Ale firii pământești,
Duhul Sfânt ne întărește
Cu roade duhovnicești.

Duhul lui Hristos Isus -
Fiul Tatălui ceresc,
Cu bunătate-n noi a pus
Roade care ne sfințesc.

În loc de idolatrie,
O credință neclintită;
În loc de pizmă și mânie
Dragoste nețărmurită.

Și în loc de-a ne certa,
Dumnezeu ne-a dăruit
Și puterea de-a ierta
Celui care ne-a greșit.

Iar în loc de învrăjbirea
Care atâta rău ne face,
Duhu-a pus în noi iubirea,
Bucurie, har și pace.

El ne-a încins cu putere
În slăbiciunile trupești,
Să biruim poftele rele
Ale firii pământești.

Să trăim curat, frumos...
Voia Lui s-o împlinim,
Că Evanghelia lui Hristos
Ne cere să ne sfințim.

Și câți fără prihană sunt -
Fără prihană să se poarte,
Iar acela care-i sfânt
Să se sfințească mai departe.

Că cea mai mare bogăție
A omului pe pământ,
Este trăirea în sfințenie
Și umplerea cu Duhul sfânt.

Și nimic nu-i mai de preț -
Nimic nu-i mai de folos,
Decât credința-n Dumnezeu
Și umblarea în Hristos.

Că Dumnezeu ne e lumina
Și Hristos Isus, făclie,
El ne apără pricina
Și ne dă mereu tărie.

Noi Îl vom urma întruna
Că El este steagul nost'!
Domnul este Întotdeauna
Locul nostru de adăpost!
Amin! Alba Iulia 2 martie 2018