Biruință în furtună
Din noianul și furtuna
Ce-și dezlănțuie puterea,
Pravălește ploaia rece
Biciuindu-mă cu sete.
Tunete și trăsnet sună
De la capătul de Cer,
Sunt așa mic în furtună
Ca o boabă de piper.
De n-ar fi îndurarea
Să opreasc-acest concert,
N-aș vedea din nou lumina
Ce-ncălzește-al meu suflet.
Nu opri furtuna nopții
Nici ploaia Ta pe veci,
Ci te rog din barca vieții
Niciodată să nu pleci!
Iar când Soarele dreptății
Străluci-va-n Univers,
Voi uita furtuna vieții
Bucuros, de-al Tău succes!
Simion Ioanăș