De ce plângi, femeie? -ne-ntreabă azi Hristos pe noi,
Oare ce te doare de fața-n palme ți-o ascunzi?
Spune-Mi Mie toat-a ta suferință și nevoi,
Spune-Mi sfâșâierea și ce gânduri negre pătrunzi.
Spune-Mi de slăbiciunea ce te stoarce de puteri,
Spune-Mi de lovitura ce ți-a brăzdat obrazul,
Spune-Mi tot ce vrei să știu și tot ce vrei să Îmi ceri,
Spune-Mi, pe marea vieții, cât de mare-i talazul.
Și spune-Mi Mie ceea ce nu ai spus nimănui,
Și spune-Mi toate câte le simți că te apasă,
Spune-Mi ceea ce n-ai îndrăznit pân’ acum să-Mi spui,
Spune-Mi de-ntristările ce făr’ cânturi te lasă...
Eu am venit ca-n brațele Mele să te cuprind,
Să vindec orice rană, s-alin orice durere,
Să te scot din furtună, să te țin spre Cer plutind,
Să-ți dau mângâiere, bucurie și putere!