Străjuiesc la poarta gândului, aștept
Cu apă-n ulcior, încinsă cu ștergar,
Un stol de gânduri, le cuibăresc în piept
Pe cele curate ca un mărgăritar.

Și le voi cerne cu o sită deasă
Căci vreau din ele să frământ o pâine,
Să o împart ca pe un dar de-Acasă,
Mireasmă care să mângâie, s-aline.

Când gândurile-mi vor deschide gura,
Din preaplinul inimii iradiinde,
În susur blând de decibeli, Scriptura
Adape, hrănească suflete flămânde.

Gânduri, gânduri, proiecte pentru fapte,
Iar faptele vor împleti cununa,
Pe ramuri în floare, ca pe ziduri late,
Voi râmăne trează, voi veghea întruna.

Este plin paharul, am ales merinde,
Vin gânduri la cină, mă-ncing cu ștergar,
Mulțumescu-Ți Doamne, nici unul măcar
Nu-i lacom de-arginți, unul, nu m-ar vinde.

Feriți-vă de gânduri necurate,
Cuibul de năpârci, nefast, amăgitor,
În cupa lor e-un elixir de moarte,
Iele mlădioase care mâine dor.