Nu Îţi întoarce faţa de la mine
Şi nu lăsa să cred că-s părăsit,
Că eu nimic nu pot fără de Tine,
Că fără Tine toate-s un nimic.

Mai vino şi adu-mi iar mângâiere,
Prin Duhul Tău cel Sfânt să mă-ntăreşti,
Că Tu îmi eşti cu-adevărat putere
Şi numai Tu poţi să mă izbăvești.

Nu mă lăsa să cad în deznădejde
Şi să privesc în jurul meu mereu,
Că ştiu că mâna Ta mereu găseşte
Răspuns la orice ar fi aicea greu.

Mai vino şi la pieptul Tău mă ţine
Lipit, să simt ce mult Tu mă iubeşti,
Că-aceasta-i fericirea mea cu Tine,
Când Tu mă mângâi şi mă întăreşti.

Nu mă lăsa să obosesc pe cale,
Ci-nviorează, zilnic, al meu mers
Şi mă îmbracă pentru-a Ta lucrare
Cu noi puteri şi un veşmânt ales.

Mai vino şi rămâi aici, cu mine,
Că în prezenţa Ta sunt fericit,
Prezenţa Ta îmi face-atâta bine,
Cum niciodat’, nicicând n-aş fi găsit.

Nu mă lăsa, ci ţine-mă-n picioare,
Aşa cum desluşit odat’ mi-ai spus
Că Tu mă ţii în larg, să merg pe mare,
Iar eu te-aştept să vii, iubit ISUS.

Cu gândul îndreptat mereu la Tine
Te-aştept cu-atâta dor şi mă-nfior,
Când mă gândesc că nu e mult şi vine
Al meu iubit şi drag MÂNTUITOR.

Amin