Orișicât în astă lume, prețuiesc pe mama mea,
Sau femeia de alături, inclusiv pe sora mea,
Dacă nu iubesc pe Domnul, dacă nu-s copilul Lui,
M-am născut pentru pierzare... eu trăiesc, dar viață nu-i!

Însă dacă de 8 Martie, prin femeie am primit,
Un cuvânt plin de credință, ca să pot fi mântuit,
Atunci mama-i bucuroasă... nu-s nici flori și nu-s nici bani...
Care pot să-nlocuiască fericitul ”La Mulți Ani”!

Prin femeie, Domnul poate să dea viață tuturor:
Prin credință, cu o vorbă, cu faptă și cu dor,
Cu dorința hăruită, ce cuprinde-o veșnicie
O femeie înțeleaptă duce casa spre zidire!

Ce ne-am face fără ele? Fără partea feminină?
Cine-ar înțelege omul și tristețea lui divină?
Cine poate să priceapă din priviri un suflet drag?
O femeie... și atâta! Are inima un prag...

Dacă numai de 8 Martie florile răsar pe câmp...
Dacă numai de 8 Martie dăm cadouri și un gând...
Dacă numai astăzi doar, este ziua de frământ...
Mama noastră totdeauna ne așteaptă, rând pe rând...

Și nu are mama vis și nici dorință mai mare,
Numai să dăm telefon și să-i spunem fiecare,
Ce mai facem... cum suntem... cum e viața noastră toată...
Însă ochii ei privesc zilnic către mica poartă.

Ce-i frumos, că Dumnezeu, a lăsat acest exemplu,
Ca să ne verificăm, dacă viața noastră-i templu.
Dacă mai iubim, mai plângem, dacă mai simțim cu har,
Atunci viața nu-i pierdută și trăim, dar nu-n zadar!