Ascultă vântul... ce duios
Vorbește despre primăvară
Și cât de minunat o floare
Deschide cupa prima oară...
Pământul reavăn se trezește
Din somnul înghețat și greu
Și încălzit de-un vesel soare
Se-mbracă-n verde ca un zeu...
Se simte-atâta bucurie
Un freamăt dulce, parfumat
De parcă totu-n jurul meu
În colț de rai s-a transformat...
Și-n tot acest vacarm plăcut
Privesc cu dragoste spre cer
Și spun: ”Cu-atâta frumusețe
Ce-aș mai putea Isus, să cer?”

Vulcan-09-03-2018
Mary