O noapte-ntreagă s-au trudit
Fără succes, pe mare,
Până în zori, la răsărit,
Tot stând în așteptare...

N-au prins nimic în mreaja lor
Deși atât s-au străduit,
Schimbând tot locul plaselor
Cum fac pescarii, ades la pescuit...

Au ancorat, într-un sfârșit
La mal, lipsiți de pradă...
Cu chipul trist și obosit,
Verificând a mrejii nadă.

Cu Petru, Iacov și Ioan
Erau atunci în barcă
Mâhniți și ei, că au muncit în van
Ca-n zori tot fără pește să se-ntoarcă...

Acolo la Ghenezaret
Pe lângă lacul cu pricina,
Era și Marele Profet-
Isus, ce raspândea lumina!

Noroadele se adunau,
Venind la El cu bucurie,
Și vorbele I le sorbeau
Cu drag, ca pe o apă vie.

El predica cuvântul vieții
Și despre a Sa împărăție,
Încă din zorii dimineții
Cãci mântuiți voia să-i știe.

Fiindcă mulțimea-L îmbulzea,
Urcă la Petru în corăbioară
De unde propovăduia
Despre-a păcatului povară.

Când predica luă sfârșit,
Isus îi spuse cu iubire:
"Hai Petre-n larg la pescuit!"
Văzând pe chipu-i trist, dezamăgire.

O noapte-ntreagă, Doamne, ne-am trudit,
Fără să prindem deloc pești,
Dar la porunca Ta, Păstor iubit,
Noi facem precum Tu voiești!

"Dați drumul mrejelor!" le-a spus,
"Acum la apa adâncă!"
Și ucenicii s-au supus,
Și-au ascultat a Lui poruncă.

Atâta pește atunci au prins
Că mrejele li se rupeau,
Și-o teamă sfântă i-a cuprins,
Vãzând ce pradă mare aveau.

"O, Doamne, sunt un păcătos!"
Îi spuse Petru cu rușine.
Tu ești Mesia, ești Hristos!
Nu-s vrednic să mai stai cu mine!

Atunci Isus blând îi vorbi,
Cum nu îi mai vorbise nimeni
"De-acuma Petre, tu pescar vei fi,
Dar nu de pește, ci de oameni!"

"Urmează-Mă deci, pas cu pas,
Și paște-Mi turma cu iubire,
Căci vreau păstor aici, jos să te las,
Pânã în Cer, la marea întâlnire!

Încearcă să-i scoți ca din foc,
Fă-o aceasta pentru Mine,
Căci Eu mă duc Sus să vă pregătesc un loc,
La Tatăl Meu, în slăvile Divine.

Căci vreau la Tronul Lui cel Sfânt,
Să Îmi prezint aleasa
Rodul meu drag de pe Pământ,
Și anume, porumbița Mea, Mireasa!"