Sonetul anilor dragi

Trecut-au anii cei mai dragi ai vieţii
Luând cu ei, trăiri dulci în bucurii;
În urmă ne-au rămas doar nostalgii,
Dorind ca să privim efectul tinereţii.

S-au dus ca fumu-n dâlme cenuşii,
Pierzându-se domol ca norul ceţii
Când soarele anunţă zorii dimineţii
Cu strălucirea, luminând în raze vii.

Doar amintirea lor, c-au fost odat'
Încoronaţi, la speranţele împlinite,
Revin în gând, ca şi-un urcuş visat,

Pe care l-am trecut în clipe fericite,
Înseninându-ne... că s-a-ntâmplat
În vremuri, ce nu mai pot fi întâlnite.

Flavius Laurian Duverna
13 martie 2018