Se strâng fuiorii razelor de soare
De pe câmpiile arzânde,
Eroii slavei cântă osanale
Au biruit fiarele flămânde.

Prin spicele cu boabe coapte
Vitejii-și fac drum spre Veșnicie,
Îi-așteaptă mesele întinse și bogate
Cu roade sfinte și fructe culese-ntr-o toamnă târzie.

Ușoare-adieri de libertate
Născute sub jugul robiei,
Babilon a căzut! În veci nu va mai fi strâmbătate!
Credința rămâne-va ca zid tare-al mărturiei!

Se 'nalta iarăși scara lui Iacov
Și urcă învingătorii pan' la nori.
De-acolo, credința de-a merge pe ape se cere,
Înrolat fiind în al cerului convoi.

Legați în dragoste, nu-n frică,
Biruitorii plutesc spre Marea de Cristal.
Cu sunet de harpe și-alăute
Așteptați vor fi de-al Mirelui alai.

Din toate cele patru zări se strâng fiii pustiei
Invitați la nunta Mirelui Ceresc.
Ce onoare! Ce sfântă bucurie
Să fii acolo, cu El să-mparatesti!

Pe-altarul cel sfânt în veci va arde o torță
Și nu va fi un foc pământesc,
Va fi Duhul Sfânt, a biruitorilor forță
Ce niciodată nu se va stinge-n amurgul ceresc...

De-abia atunci va-ncepe bucuria
Când toți Acasă vom fi ajuns,
Vom plânge privind nemărginirea
Și pe Cel ce este împărat în veci, Isus!

Amin

Joi, 15 martie, 2018