Doamne, buzele-mi primite
Cu menirea slavei Tale
Fost-au oare otrăvite
De rostesc doar vorbe goale?

Ochii mei, ce-ai întocmit
Să-Ți privească slava mare
Dintr-o dată au orbit
De nu mai sclipesc la soare?

Oare am brațe legate
Prinse-n frânghie de hoți
Îndoite strâns la spate,
De nu strâng la piept pe toți?

Și genunchii, da, genunchii
Doamne oare sunt zdrobiți
De nu cad în rugăciune
Și nu-s Ție înrobiţi?

Oare am în palme-nfipte
Cuiele zdrobirii Tale
De nu mângâi orice creștet
Ostenit de plâns și jale?

Oare mi-e auzul putred
Cum de sunt așa de crud
Când zăresc pe jos durerea
Și mă fac că n-o aud?

Cum de pot să fiu în stare
Să nu-Ţi seamăn cât un gram
Duhul Tău e-n întristare
Meditând la când zburam...