Suspină frunza adormită-n pom,
Īn cinga Carpaţilor dezbrăcaţi;
Răsună drujba în mâna de om
Şi plâng în pieptul gol, codrii tăiaţi.

Pădurea cade în tăcere,
Nu-i ordin clar ca ea să crească!
Ciclopii jumulesc în putere,
Bogăţia noastră strămoşească!

Sărutul Iudei e pus în minciuni!
Ozonul îl opreşti din circuit,
Se mişcă munţii goi, fără păduri
În ghearele morţii ne duci voit!

Ce faci omule, fără minte-n cap?
Vânzători ieftini, viermi de putregai!
Şarpe veninos cum vrei să scapi
Năpârlind în pielea de doi bani?

Va veni o zi de judecată,
Când Însuşi Domnul va aduna,
Şi va arde neghina toată,
În focul veşnic; asta nu uita!
Amin!