În ziua minunată
Când Domnul va veni
Să-și ia cu mare slavă
Mireasa-n veșnicii,
Cu-acele milioane
Ce vor zbura spre El,
Pe nori de Har, în zare
Știu că voi fi și eu!
Mă înfior la gândul
Că și eu voi zbura
Mai repede ca vântul,
Spre nori mă voi 'nălța!
Din cele patru vânturi
S-or ridica spre nori
De pe întreg pământul
În zbor, frați și surori!
Din tristele morminte
Spre ceruri vor țâșni
Sfinții în haine albe
Spre nori de veșnicii!
*
Acum, nu am cuvinte,
Fiorii doar mă trec,
Acele clipe sfinte
Pe care le aștept
Atât sunt de aproape,
Mai mult ca niciodat'!
Poate fi chiar la noapte,
Sau chiar pe înserat! '
O, Mirele meu veșnic
Așa de mic mă simt
În fața Ta, nevrednic,
Iar Tu, așa slăvit!
Merit eu să-mi faci parte
De marele Tău Har?
De zborul peste moarte,
Spre marele Hotar?
Nu, nicidecum, știu bine
Ci meritul e-al Tău,
Iar Viață am prin Tine,
De-a pururi, Domnul meu!
Te-aștept ca milioane
De frați și de surori,
Care privesc în noapte
Către ai nopții nori;
Precum un foc de veghe
Mă arde-un dor de cer
În inima ce-și cere
Iubitul ei etern!
O, vino Tu, iubite,
Atâția Te chemăm
Și spunem: "Maranata"!
Isus, Te așteptăm!