Într-o biserică mare
Ce era încăpătoare
În liniştea ei profundă
Fără vreun mesaj pe undă
Se produce o minune
Unicat în astă lume!

AMVONUL făcu chemare:
Tot ce este-n adunare
Este convocat îndată
La părtăşie curată
Să ne spună bucuria
Necazul şi mărturia.

Vom da locul la cuvânt
Vom putea vorbi pe rând
Scaune, bănci, aparate,
Instrumente separate!
Dar pe scurt şi la concret
Adevăr şi mesaj drept.

Am să-ncep eu dragii mei
Că doar mulţi învăţăcei...
Au vorbit de-aici cînd, cum!
Cu mesaj crezând că-i bun
Mulţi vorbeau despre Hristos
Având un mesaj frumos.

Alţii vorbeau... verzi, uscate!
Zicând că-s adevărate!
Alţii despre ei vorbeau
Şi pe ei se proslăveau
Aşa cum au semănat...
Vor strânge la secerat.

Băncile strigară-n cor
Spunând toate „OF-ul" lor
Bucuria noastră-i mare
Atunci când în adunare
Suntem toate ocupate
De fiinţe minunate!

Dar de multe ori stăm goale
Şi plângem cu-amar şi jale!
Că fraţii ne neglijează
Şi chiar ne abandonează!
Noi întruna ne rugăm
Ca goale să nu mai stăm!

Scaunele de la cor
Îşi spuse mirarea lor
Duminica suntem pline
În rest... vede orişicine
La orchestră şi fanfară
Multe stăm pe dinafară!

Dar durerea-i şi mai mare!
Când se face convocare:
La repetiţii... Ce crezi?
Atunci vino să ne vezi!
Jumătate suntem goale!
Ne plângi de milă şi jale!

Instrumentele strigară...
De orchestră şi fanfară
Noi mai suntem folosite
Dar apoi chiar azvârlite!
Şi până la folosire
Ne ia praful în primire!

Doar orga şi cu pianul
Îşi mai îndeplinesc planul!
Fiind mai des folosite
În situaţii ivite!
Dar noi toate aşteptăm
Împreună să cântăm!

Staţia vorbi şi ea...
Am şi eu problema mea
Sunt manevrată de mulţi!
Chiar şi de necunoscuţi!
Unii vor tonul mai tare
Alţii mai spre moderare

Eu lucrez cum sunt reglată
Pentru lumea adunată!
Nu le sunt la toţi pe plac
Dar eu ce pot să mai fac
Puneţi oameni competenţi
Pricepuţi şi mai atenţi!

Difuzoare, microfoane
Se uniră să reclame:
Noi suntem perechile
Ce-asurzim urechile!
Sau cu mesaj micşorat
De alţii aşa reglat!

De vreţi ca să fim perfecte
Şi nu rele sau defecte
Cumpăraţi tipuri mai noi
Şi alese după soi
Astfel vă ve-ţi bucura
Când ne ve-ţi mai asculta!

Caietele având stime
Cu cântările sublime
Cuvântară de-ncheiere
Necăjite, vai de ele:
Căci după-ntrebuinţare
Sunt lăsate-n nepăsare!

Le găseşti împrăştiate
Şi pe jos sunt aruncate!
Ba le scoate câte-o filă
Ce mai! Chiar le plângi de milă!
Dar ne-au zis cu glas vioi:
Să fiţi mai atenţi cu noi.

„Despre tot ce-aţi auzit
Va fi un timp diferit
Când toate ne vor vorbi
Şi chiar ne vor dovedi
Că-au fost martori fiecare
La ce-a fost în adunare!"

Deci atenţiune mare
Când păşeşti în adunare
Păzeşte-ţi piciorul tău
Şi alungă gândul rău
Fă lucrarea Domnului
Aşa ca-n prezenţa Lui!

Iar dacă ne vom păzi
Cine ne va osândi?
Martorii ne-or apăra
Dacă facem voia Sa!
Iar noi vom fi răsplătiţi
Cu statut de: MÂNTUIŢI.
Amin